Cautam perfectul. Si in fiecare lucru si in fiecare persoana trebuia trebuia sa existe o molecula corupta, un mic fir de impuritate ce sa strice intreaga substanta a firii. Si am cautat in continuare pana in momentul in care am realizat ca nu exista asa ceva. Pana in momentul in care lumea era prea imperfecta pt. a se putea numi reala.
Dar intr-o zi..l-am gasit. Era un mic fir de iarba ce statea in vant la marginea drumului si era asa de trist. Masini si oameni il calcau in picioare, animale treceau peste el nepasatoare si se uitau de sus de unava, de deasupra ciocului tare cum se pierde in timp. Dar era perfect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu