duminică, 28 februarie 2010

Neuronul Capitan pe puntea de comanda

-Secund, la cat sunt neuronii de logica?
-110% domnule dar nu cred ca mai rezista mult!
-Da-mi 115%.
-Dar domnule?!
-Taci ca e la poli!

joi, 25 februarie 2010

Tacere

Tacerea e cea mai trista. Inseamna ca atunci nu mai ai nimic de spus si ca dreptul tau de replica a fost taiat. A fost retezat si ingropat undeva adanc sub pamnantul pe care oamenii nepasatori calca vazandu-se te treaba cotidiana fara valoare pe care o au. Eu nu vreau sa tac, vreau sa spun cat de 'minunati' sunt cei care imi modeleaza viitorul si cat de 'minunata' e uneori tara asta si mai ales sistemul nostru de invatamant.

Am cateva minute am aflat ca desi m-am inscris ok la un optional proful nu a fost atent si se pare ca nu m-am inscris ok. Asta in conditiile in care toate grupele ok au fost deja formate iar eu va trebui sa imi aleg pt. greseala dansului un alt loc in orarul meu cel 'minunat' in care voi putea sa imi pun aceasta 'minunata' materie. A nu se intelege gresit, imi place foarte mult materia doar ca nu imi place abordarea si faptul ca nimeni din cei care sunt acolo sus nu stiu sa isi remedieze greseala fara a imi afecta mie programul.

Nu ne ajunge ca un UPT s-a dus sectia de CTI engleza din lipsa de bani si ca profesorii si asistentii isi pun cand vor orele ca sa putem noi sa stam la facultate 12 ore pe zi (si apropo, e interzis sa am 12 ore pe zi, dar mai conteaza), ca profesorii spun in fata a doua sectii ca daca la ora lui nu luam 'minunate' notite venim cu buletinul si dupa ne intalnim in anul 4 sau dupa sau si mai bine..ca sunt inghesuiti aproximativ 300 de studenti intr-o sala in care dupa randul al 10-lea nu mai vezi nimic. Dar se ridica cineva si spune ceva? Banuiesc ca raspunsul e nu. Pt. ca la noi nimeni nu se ridica si nu spune nimic.

Stam in fiecare zi si inghitim 'minunatii' din partea celor de sus, si aici nu ma refer la profesorii cu franturi de ego neaparat ci mai mult ca fapt general, fara sa spunem nimic, fara sa ne dam seama ca noi suntem de fapt cei care avem cuvantul si nu el. Noi ca si entitate, ca si an de facultate, ca si oras in care drumurile nu sunt si ca si popor care este furat in fiecare zi.

Si totusi ma intreb: care va ceda primul, eu sau ei? Se va schimba ceva inainte sa mi se faca atat de sila de tot si sa imi iau in spate desaga si sa plec cat mai departe posibil. Mi se vor reprosa probabil multe daca ar fi sa plec dar cred ca in stadiu acela nu ar mai conta.

Buna dimineata, buna seara si noapte buna!

miercuri, 17 februarie 2010

Welcome

Ma uitam pe geam in timp ce masina fulgera prin zapada de afara si imi chinuiam creierul cu o chestie despre felul in care gravitatia influenteaza anumite obiecte. Marian statea in spate si citea cu dezgust o revista despre adevaruri universale mormaind din cand in cand despre faptul ca pe vremea lui nu era asa ceva. Pana la urma e el cel care e nemuritor si nu eu asa ca nu am decat sa il cred pe cuvant.

A venit la mine acum doua zile si mi-a spus ca si-a dat seama cum sa ma faca nemuritor, i-am explicat ca nu vreau mi-a spus ca nu conteaza si uite astazi am ajuns sa imi serbez a 154-a aniversare uitandu-ma prin geamul de la masina. Am uitat sa va spun ca nemurirea e cea mai mare tampenie inventata..nu de om dar inventata. E un fel de apogeu al tristetii combinat cu neputinta alaturarii..

---

M-am oprit langa un camp pustiu si l-am lasat pe Marian in masina. Aveam nevoie de un moment singur si cred ca aici e cel mai bun loc unde as putea gasi-o. Nu am crezut ca poate arata asa de frumos o imparatie de zapada si pustiu ca acum..