Voi incepe aceasta postare mai lunga cu un mare multumesc. Un multumesc pentru oamenii care m-au facut sa nu mai fiu pe drum si sa stiu oarecum ce trebuie sa fac, sa am un drum si sa am un tel. Sunt pe drum, doar ca pe drumul cel bun. Pe drumul catre un capat de tunel mai luminat decat ultimul capat de tunel, un drum ce cred eu ca e drumul pe care il vreau de acum. Pana cand il vreau? Ei bine, nu voi putea sa raspund la asta pentru ca nu pot sa raspund de multe ori la intrebari ce au legatura cu timpul. Pana cand "o fi".
Mara mi-a spus acum ceva timp ca nu a mai citit nimic de pe "suntpedrum" de vreme buna, asa ca oarecum asta m-a facut sa ma gandesc ca e timpul sa incep sa scriu cate ceva. Nu stiu daca voi mai avea o postare in viitorul apropiat, dar momentan asta e postul pe care sa il "savurati" cu o bucatica de lamaie si putina sare. Ca un fel de tequila de trezire.
Ca sa fiu sincer, tot ce pot sa spun ca am facut in ultimul timp a fost sa lucrez. (Si desigur, atat pot sa spun. Restul detaliilor raman pentru mine:P) Am lucrat la proiecte mici la inceput, cu responsabilitate mica: am scris pe un blog romanesc, despre IT. (asta a fost acum 3 ani). Dupa am inceput sa scriu mai mult..si mai mult...si acum scriu si mai mult. Tot ce fac e sa scriu pe bloguri, si desi pentru poate multi dintre voi asta nu e munca, pentru mine este, asa ca va rog sa o luati in serios.
Ce am castigat din scris la inceput? Pai..in principiu 1 leu pe un aticol de 200 de cuvinte. Un afurisit de articol de 200 de cuvinte. Acum deschide-ti un word si incepeti sa scrieti despre un subiect pana ajungeti la 200 de cuvinte. Bravo! Ati castigat un leu! Atat valoreaza munca unui articol de 200 de cuvinte. Se merita? In niciun caz nu se merita financiar, dar cat invatati in procesul scrierii, cat de mult primiti prin perfectionare continua valoreaza mai mult decat orice posibil. Cunoasterea e putere, dar cred ca e mult mai mult bani. Si afacerile moderne se bazeaza pe cunoastere.
Acum ma intreb daca voi cei care imi cititi articolul de fata aveti un capat de tunel in fata. Stiu ca marea majoritate dintre noi suntem intr-un tunel fara geamuri sau lumini, si stiu ca e intuneric. Si poate nu e nicio lumina in fata, dar important e sa incepi sa mergi pipaind usor asfaltul din fata, pentru ca lumina va aparea cu timpul acolo in fata. Dar, inca odata..trebuie sa mergi!
Nu incerc sa fac vreun fel de media marketing aici in care sa va spun cat e de important sa ai un plan in fata, si nici nu incerc dupa sa va vand o carte sau un program care sa va faca sa aveti succes in viata, pentru ca nu exista asa ceva. Nu exista un plan care te va face bogat, nu exista o licoare magica ce iti va da bani, masini, femei (pentru cei care au nevoie) si fericire. Chiar nu exista. Exista multa multa munca si in urmatorul moment in care va veti gandi a preciza ca "'ala care o facut Facebook a avut noroc". Nu. Ala "o avut" cap si dorinta de a il pune la contributie. Nu am vazut "The Social Network" si nici nu sunt doritor sa il vad in curand pentru ca nu vreau sa ma uit la un film care stiu ca nu prezinta tot asa cum e. Hai sa repetam: NU EXISTA LICOARE, PLAN, CARTE SAU PROGRAM care te va face bogat, de succes sau "un om mare" in viata. Exista MUNCA.
Acum sa nu imi sariti cu o mare diversitate de comentarii in care sa imi explicati ca am devenit exagerat de matur si ca iau lumea pe sus crezand ca stiu tot despre toate. Chiar nu asta e scopul aici si chiar nu vreau sa iau pe sus, ci doar vreau sa prezint lucrurile asa cum eu le vad, si asa cum cred ca sunt. E vremea sa ne trezim putin si sa ne alegem un drum. Care va fi drumul tau?
