Ma uitam pe geam in timp ce masina fulgera prin zapada de afara si imi chinuiam creierul cu o chestie despre felul in care gravitatia influenteaza anumite obiecte. Marian statea in spate si citea cu dezgust o revista despre adevaruri universale mormaind din cand in cand despre faptul ca pe vremea lui nu era asa ceva. Pana la urma e el cel care e nemuritor si nu eu asa ca nu am decat sa il cred pe cuvant.
A venit la mine acum doua zile si mi-a spus ca si-a dat seama cum sa ma faca nemuritor, i-am explicat ca nu vreau mi-a spus ca nu conteaza si uite astazi am ajuns sa imi serbez a 154-a aniversare uitandu-ma prin geamul de la masina. Am uitat sa va spun ca nemurirea e cea mai mare tampenie inventata..nu de om dar inventata. E un fel de apogeu al tristetii combinat cu neputinta alaturarii..
---
M-am oprit langa un camp pustiu si l-am lasat pe Marian in masina. Aveam nevoie de un moment singur si cred ca aici e cel mai bun loc unde as putea gasi-o. Nu am crezut ca poate arata asa de frumos o imparatie de zapada si pustiu ca acum..
si aparatul foto unde l-ai lasat? stau sa ma gandesc ca nu-l mai prea folosesti...si Marian e de acord cu mine aici :(
RăspundețiȘtergere