Ati observat ca cele mai bine povestite istorisiri sunt cele care te pun chiar in mijlocul actiunii si simti cum se intampla lucrurile chiar in jurul tau? E ca si cum autorul te introduce in mijlocul povestii si esti acolo, disperat ca e 7:20 dimineata si ca tu nu te duci unde trebuie. Si ca e prea tarziu..si si. Ok..hai sa reformulez. Bare with me!
E 7:20 dimineata si sunt in autobuzul care m-a adus in Freidorf. Soferul se intoarce la mine si ma intreaba daca nu cobor aici, pentru ca e sfarsit de linie. Ma uit in jos, ma uit la el, ma uit afara... Pana la urma trebuie sa ii spun intr-un fel sau altul. Imi iau inima in dinti. E momentul adevarului: "Nu aici vroiam sa ajung...". Si zambeste. Cu un zambet tot mai mare care se transforma in ras isteric ia curba si incepe sa mearga inapoi spre Timisoara..
Hai sa dau timpul cu 25 de minute inapoi. Un fel de flash-back in care in filme de obicei se povesteste in trecut actiunea: M-am indreptat spre tramvaiul 8 pentru a merge la lucru. Simplu, din statia Olimpia pana la sensul de pe Buziasului e putin cu tramvaiul. 15 minute pe aglomeratie dar de dimienata de obicei nu e cazul, asa ca toate bune si frumoase. Dar observasem eu cu ceva zile inainte ca e un autobuz care ia lumea de la strada paralela caminului meu..si o duce pana la lucru. Teoretic e simplu: uracat in autobuz, stat la caldura si uitat pe geam la fraierii care merg prin frig, ajung fix in fata cladirii in care ma astepta alta caldura..practic...
Practic am luat autobuzul, m-am uitat la fraierii care se plimba prin frig. Si am ajuns si pana la sensul de pe Buziasului. De acolo lucrurile au devenit interesante cand dragutul; de sofer a luat-o pe a doua la dreapta. Din momentul ala ochii mei cresteau proportional cu trecerea timpului. Si da, asa am realizat eu de ce uneori mai vezi in autobuze oameni care se uita pe geam cu un zambet tamp si cu ochii mari. Aia sunt cei care au gresit autobuzul.. aia sunt cei care inca mai spera ca autobuzul o va lua pe prima la dreapta. AIA sunt oamenii care ajung in Freidorf fara sa vrea. Asa frumos blocurile se transforma in case, casele in camp, campul intr-o zona industriala cu o fabrica..dar nu cea care trebuie.
Soferul conducea si radea la intoarcere. Efectiv il mai apucau momente de ras in care dadea cu pumnul in volan spunand pe sub mustata "Auzi..nu aici vroiam...ahahaha". Nu mai aveam ce sa ii mai reprosez..nu acolo am vrut sa ajung. Inca odata..Freidorf..ora 7:20 dimineata.. eu.. sincer inca nu se leaga in capul meu ceva..
Multumesc pentru rabdare. O seara buna si pe maine dimineata :)
PS: Sa iau autobuzul sau sa merg cu tramvaiul?
ia taxiul =))
RăspundețiȘtergereImi e frica :)) Implica un eventual nenea nervos pe ghinionul meu cu privire la mijloacele de transport...
RăspundețiȘtergereToti avem ghinion cu mijloacele de transport in timisoara :)) ... so don't worry ,take a chill pill
RăspundețiȘtergereAnyway nice blogs :D
:))) ... imi place :) ... imi place cum ai povestit intamplarea :)
RăspundețiȘtergere@Saphyra: Asta este..ne relaxam, inspiram adanc si trecem mai departe :)) Plus ca e o poveste geniala pentru nepoti..
RăspundețiȘtergere@Tzzumbi: Merci. Incerc tot timpul sa privesc partea roz a situatiilor in care ma bag..:)) Altfel cum ne-am mai trezi dimineata cu un zambet mare pe fata?!
imi amintesti de faza cand am luat 6 sa ajung din traian in balcescu..dar eu...mai smart...macar am intrebat lumea ce sa iau..si asa...si toti or zis..da..e ok, cu 6 o sa ajungi in balcescu..ok pe draq...am ajuns in circumvalatiunii:)))
RăspundețiȘtergere@Ale Spanu: :)) Acum am aflat si eu care e exact circumvalatiunii. Pana acum nu am fost cu 6-le dar sunt sigur ca e o experienta placuta :P
RăspundețiȘtergere